Trecutu-i trecut.. dar ce faci atunci când îți bate la ușă? Când te copleșește atât de țanțoș de abia te mai poți ține pe picioare..?
Îl inviti sa intre, îi spui zâmbitor (asta sa creadă că nu deține controlul asupra ta) sa ia un loc si îl rogi cu un ceai, apoi treci direct la subiect:
-Ce-i cu aceasta vizita neașteptată? (Îl întrebi uitându-te în jos, parca temându-te de privirea sa pătrunzătoare)
Apoi, fără voia ta, simti cum o putere supranaturală îți ridică capul in asa fel încât, în acest moment ești față în față cu el, trecutul tău. Privirile vi s-au intersectat acum, iar pentru o fracțiune de secundă crezi ca totul merge super bine.. Dar acea fracțiune de secundă nu este pusă pe reapet, iar ceea ce urmează te izbește din plin.. Ca aerul rece dintr-o noapte de iarnă.
Prin față ochilor îți trec mii de amintri.. si nu te bucura de loc asta, pentru că tot ce vezi sunt toate eșecurile, tot ce ai pierdut, simți din nou toate durerile si parca acum sunt si mai dureroase.
-Oprește-te, te roooog! (Îl implori cu lacrimi în colțul ochilor)
Dar e prea târziu.. te uiti in jurul tau si totul e de-o nuanță alb-negru si e frig.. iar o imagine din depărtare se face tot mai mare, si ce vezi? Te vezi pe tine, pe tine neputincios si plâns la aflarea ca planurile tale au dat greș, te vezi la înmormântarea unei persoane dragi cum suspini din toți plămânii si îți dorești doar ca totul sa se oprească.. te vezi cum ai suferit din cauza unei despărțiri, sau te vezi cum ai trecut printr-o perioadă grea cand n-ai avut bani, suferind de singurătate, de o boală.
Imaginile se derulează în jurul tău, sunetele disperate se amesteca între ele, totul e asa sumbru, vezi mii de lacrimi care îți umezesc obrajii..
Tot ce vrei este ca totul sa se oprească aici.. apoi simți o prezență care este cu tine, si începi să te rogi la cel care stii ca nu te-a lăsat niciodată la greu, sau daca ti-a luat ceva, ti-a dat înapoi inzecit. Închizi ochii si te agati de o amintire frumoasă.. esti pe malul mării și privești apusul, privești cum noaptea înghite tot orașul si te simti binecuvântat, binecuvântat ca ai inspirat si azi aerul acestei lumi, ca esti sănătos, ca ai tot ce îți trebuie ca sa faci si mai bine de atât, apoi zâmbești, iar o căldură îți inundă tot corpul si deschizi ochii. Imaginile s-au estompat, iar acel film continuu de durere se transformă în ziua de azi, în care poți repara tot ce-ai stricat, în care poți muta si munții daca îți propui asta. Deci despre asta este viața, nu trebuie să te lași pradă încercărilor repetate ale trecutului de a te înghite cu totul. Intoarce-te la el ori de câte ori simți, dar nu te rătăci. Întoarce-te ca sa-ti revezi greșelile si sa nu le mai repeți, întoarce-te si amintește-ți din nou de acele momente fericite. Orice s-ar întâmpla, cineva este mereu alături de tine, si anume Dumnezeu, persoana ce îți calauzeste drumul și te scoate la lumină ori de câte ori ești pierdut prin bezna.
Si ce faci când trecutul îți bate la ușă? Îi răspunzi.. de ce? Pentru ca face parte din viața ta, pentru că datorită lui esti cine esti acum, pentru că ai pierdut dar ai castigat la loc inzecit, pentru că ai învățat atât de multe din el, greșeli pe care le-ai făcut si de care acum te ferești, ai pierdut persoane, dar ai castigat altele si ai învățat să prețuiești mai mult pe cei din jurul tău.
Și ce faci când trecutul îți bate la ușă? Îi răspunzi..
Site Title 